Starea de sațietate este controlată de câțiva factori, care încep atunci când un aliment este consumat și continuă după ce intră în tractul gastrointestinal și este digerat și absorbit. Pe măsură ce alimentele coboară pe tractul digestiv, semnalele sunt transmise creierului și se produc hormoni intestinali care afectează echilibrul energetic în diverse moduri, inclusiv încetinirea golirii gastrice, acționând ca neurotransmițători și prin reducerea secrețiilor gastro-intestinale. Astfel este influențată sațietatea. Termenul de sațietate este adesea utilizat în mod diferit în literatura de specialitate și există multe metode pentru a fi măsurat.
În cel mai obișnuit mod de studiu pentru studiile de sațietate, participanții evaluează aspecte ale senzațiilor de apetit, cum ar fi senzația de plin sau foamea la anumite intervale de timp iar apoi, după un interval de timp prestabilit, primesc o masă de testare la care se măsoară aportul de energie. Studiile pe termen lung furnizează de obicei alimente sau băuturi dintr-o compoziție cunoscută pentru a fi consumate ad libitum și folosesc măsuri pentru aportul de energie și/sau pentru evaluarea apetitului ca indicatori de sațietate. Testele de sațietate sunt adesea efectuate cu lichide unde diferențele de conținut de macronutrienți sunt mai ușor de identificat. Pentru alimente la care conținutul de fibre, proteine, grăsimi și carbohidrați variază mult, diferențele de conținut sunt dificil de identificat.
Sațietatea este de asemenea influențată de greutatea corporală, vârsta, sexul, dieta obișnuită, exercițiile fizice și reținerea dietetică. Adăugarea de fibre la alimente scade densitatea energetică și de multe ori palatabilitatea, ambele putând afecta sațietatea. În anii ’50, teoria glucostatică a reglării apetitului a fost dezvoltată de Mayer (48 de ani), care a emis ipoteza conform căreia nivelul glicemiei a determinat apetitul, inițiind aportul de energie când este scăzut și cauzând sațietate atunci când este crescut. Nivelurile de glucoză afectează sațietatea și, prin urmare și aportul de energie carbohidrat.
Fibra include o gamă largă de compuși și, deși aceasta afectează în general sațietatea, nu toate fibrele sunt la fel de eficiente în influențarea acesteia. În general, alimentele întregi care conțin în mod natural fibre sunt sățioase. Flood-Obbagy and Rolls a comparat efectul fructelor sub diferite forme asupra aportului de energie și sațietății la o masă. Rezultatele au arătat că un măr consumat a redus consumul de energie la prânz cu 15%, în comparație cu grupul de control (cei care nu au mancat). Concluzia a fost că mărul consumat întreg s-a dovedit a fi cel mai sățios, urmat de sucul de mere.
Multe studii au avut ca obiectiv efectele fructelor sau legumelor asupra sațietății și asupra reacției la glucoză sau insulină, iar autorii au ajuns la concluzia că răspunsurile la insulină și glucoză depind atât de conținutul de glucoză, cât și de conținutul de fibre din fructe.
Willis și colab. au propus două tipuri de mic dejun, ambele conținând 10 g fibre dietetice și 410 kcal. Acestea difereau doar în faptul că unul era lichid (un suc îmbunătățit cu fibre), iar celălalt era solid (făină de ovăz, afine și mere). Timpul de golire gastrică, măsurat de un Smartpill, a fost cu o oră mai lung pentru micul dejun solid. Masa solidă a scăzut și foamea, chiar mai mult decât o masă lichidă cu fibre adăugate.
Într-un alt studiu, ingredientele unui smoothie de fructe au fost arătate participanților într-o manieră diferită: o porție mică de fructe pentru prima jumătate și o porție mare pentru cealaltă jumătate, dar ambele grupuri au primit aceeași cantitate de smoothie. Ulterior, participanții au evaluat sațietatea așteptată a smoothie-ului și au oferit evaluări ale apetitului înainte și la 3 ore după consum. Sațietatea obținută a fost semnificativ mai mare pentru grupul cărora li s-a arătat porția mai mare, deși ambele tratamente au fost aceleași.
Multe studii epidemiologice susțin că fibra dietetică are legătură cu reducerea factorului de risc pentru boala cardiovasculară (BCV) și are probabil un rol în prevenirea obezității. Fibra este mai prezentă în fructele uscate și legumele gătite, pentru că apa este îndepărtată și fibra mai concentrată.
Forma alimentară joacă un rol important în obținerea stării de sațietate. Fibra adăugată la băuturi pare că este mai puțin eficientă în îmbunătățirea stării de sațietate, față de fructele sau legumele întregi. De asemenea, sunt studii care sugerează faptul că alimentele cu fibre întregi pot încetini golirea gastrică, spre deosebire de alimentele lichide cu fibre adăugate.
Ori de câte ori este posibil, întregul fruct sau legumă, adică coaja, trebuie consumate ca atare pentru a crește consumul de fibre. Fibra este cu siguranță o componentă activă a fructelor și legumelor și un motiv pentru a susține în continuare consumul acestora pentru toate beneficiile ei.
Sursa aici