Trecător prin U.S.C Acces liber

Sunt medic cardiolog. Am lucrat 38 de ani la Spitalul de Urgență “Floreasca” din București. Pe ultimii 33 i-am petrecut în Unitatea de Supraveghere a Coronarienilor (U.S.C., astăzi USTACC-1) din Clinica de Cardiologie. Adică într-o Unitate de terapie intensivă a pacienților cardiaci gravi. Cartea aceasta este despre experiența trecerii mele prin U.S.C. și, implicit, prin Spitalul de Urgență “Floreasca” și despre “efectele colaterale” derivate din această experiență. O Unitate de terapie intensivă coronariană presupune de la bun început existența unei echipe profesioniste, bine antrenată în urgențele cardiovasculare. O echipă care își petrece cea mai mare parte din viață în mijlocul suferinței pacienților gravi și aparținătorilor acestora și în stresul monitoarelor ECG, al ventilatoarelor mecanice și al deciziilor majore în care riscul de a greși pândește secundă cu secundă. Am avut norocul să fac parte din această echipă fără de care „trecerea” mea prin U.S.C. ar fi fost una de rutină, incoloră, insipidă. Grație acestei echipe am avut parte de exact opusul, am avut parte de zile care nu au semănat una cu cealaltă, de satisfacții și insatisfacții, de bucuria pacienților salvați și de tristețea pierderii celor pentru care nu am mai putut face nimic. Cartea aceasta este dedicată coechipierilor mei din U.S.C., colegilor mei din Secția de Cardiologie și din Spitalul de Urgență „Floreasca”, pacienților salvați de noi și celor care doresc să își facă o imagine despre ce a însemnat U.S.C. pe o perioadă care se întinde pe o jumătate de secol.     Gabriel Tatu-Chițoiu 27 Iunie 2024